Un altfel de Craciun

Craciunul este o sarbatoare atat de speciala ce aminteste despre Nasterea Lui Isus, dar si despre motivul Nasterii Lui. In cultura noastra, Craciunul inseamna slavirea lui Isus, aducerea impreuna a familiilor si prietenilor, despre traditii si bunatate. Ultimul loc unde cineva ar dori sa isi petreaca o astfel de sarbatoare este in spital. Totusi, se intampla.

Cand am aflat data la care Victoria si Aurora trebuiau sa se nasca, care trebuia sa fie 10 decembrie, visam la un Craciun magic. Insa, nasterea lor prematura a silit familia noastra sa fie in spital. Ele aveau trei luni, necesitand, inca, sprijin respiratoriu, osciland intre CPAP si Vapotherm, si hranite integral prin tub NG. Pentru acestea, noi nu ne-am asteptat sa vina curand acasa, dar mai degraba ne-am dorit sa ramana stabile, fara raceli sau virusuri.

O surpriza placuta a fost sa vedem personalul medical pregatindu-se pentru sarbatorire si venirea lui Mos Craciun, aducand cadouri frumoase. La fel ca si alti parinti de la acel spital, noi am primit o carte despre calatoria cu un copil prematur, o crema Nivea si un pachet de servetele. Fetele au primit o paturica si un Mos Craciun de jucarie, ambele crosetate si o ciocolata. In seara de Ajun, sotul meu a fost la spital, iar eu acasa cu Maria. Nu ne-am putut aduna toti din cauza restrictiilor pe care spitalul le avea pe timp de iarna. Urmatoarea zi, amandoi am luat primul autobuz de dimineata si am mers la spital. Cand am ajuns, am gasit-o pe Aurora dormind linistita, iar pe Victoria treaza, ca si cum ne-ar fi asteptat. Ele au fost incantate sa-si continue somnul pe piepturile nostre. Zilele ce urmau au devenit la fel ca cele de dinaintea Craciunului. Aceeasi rutina, aceleasi nopti nedormite, aceeasi dorinta de a avea fetele acasa, insa mai multa durere stiind ca fetele trebuiau sa isi petreaca primul Craciun intr-un salon izolat, din care nici nu se vedea afara, fara brad, dar mai ales, fiind atat de bolnave.

Aurora
Decembrie 2017
Victoria
Decembrie 2017

De-a lungul acelor zile, am realizat ca nu suntem singurii, si ca Sectia de Terapie Intensiva Neonatala era plina cu alti parinti si ai lor copii, unii bolnavi, altii mult prea micuti. Am realizat ca nimeni de acolo nu este bogat sau sarac, si ca imparteam aceleasi sentimente. Apoi ne-am gandit ca acela a fost primul Craciun al fetelor noastre in spital, insa am sperat si ne-am rugat pentru multe altele pe care sa le petreaca acasa, ceea ce era posibil. Dar in acelasi timp, unele familii erau constiente de faptul ca isi petrec ultimul Craciun alaturi de cei dragi lor. Cum poate sa indure cineva un astfel de gand?

Acum, dupa doi ani, Victoria si Aurora sunt fete frumoase, destepte, puternice si jucause, care se bucura si se implica in tot ceea ce inseamna pregatirea pentru Craciun, de la impodobirea bradului, pana la gatit si colindat alaturi de sora lor. Acum, privim in urma si vedem visurile devenite realitate, miracolele noastre umplandu-ne vietile cu bucurie.  Parea ca nu vor ajunge aici niciodata, dar au facut-o, noi toti am facut-o.

Aurora, Maria si Victoria (de la stanga la dreapta)
Decembrie 2019

Ca de la parinte la alt parinte care este in spital alaturi de copilasul lui, v-as ruga frumos sa nu renuntati la credinta dumneavoastra, la speranta si forta dumneavoastra. Dumnezeu nu da niciodata mai mult decat puteti duce. Acest Craciun poate fii unul trist, dar este doar unul dintre atatea ce urmeaza. Este ingrozitor sa va vedeti copilasul bolnav, dar niciodata nu ati fii mai fericiti decat atunci cand o sa se faca bine. Cand totul va trece, o sa va ganditi la copilul dumneavoastra ca la unul care poate trece peste orice pe lumea aceasta. Ingrijiti-va! Ei au nevoie de dumneavoastra sanatosi si puternici. Vocea dumneavoastra reprezinta cantecul lor de incurajare. Bratele dumneavoastra sunt o lume intreaga pentru ei. Zambetul dumneavoastra este cel mai bun treatment. Dumneavoastra sunteti tot ceea ce isi doresc ei de Craciun!

Advertisement

Ganduri pentru asistentele din NICU

Dragi asistente,

Cuvintele nu ar fi niciodata indeajuns pentru a ne exprima recunostinta si aprecierea, pentru faptul ca le-ati ingrijit pe Aurora si Victoria de-a lungul calatoriei lor prin NICU, si pentru ca le-ati ajutat sa creasca. De aceea, o sa spun doar ”Multumesc!”.

Multumesc ca m-ati invatat despre un alt fel de maternitate,

Pentru ca m-ati indrumat cum sa fac lucrurile necesare fetitelor mele, cu toate ca, mie mi se pareau atat de confuze si dificile

Pentru ca ati raspuns la fiecare apel  pe care l-am efectuat in mijlocul noptii si ne-ati linistit. Astfel, ne puteam odihni

Pentru fiecare data cand le-ati hranit pe fetele noastre

Pentru fiecare scutec schimbat

Pentru atunci cand le-ati tinut strans in timpul canularii, iar eu nu eram in stare sa le privesc

Pentru raspunsuri la cele mai ciudate intrebari pe care, un parinte, pentru prima data in NICU le poate pune

Pentru fiecare fotografie ce le-ati facut fetelor noastre, si mesajul superb pe spatele acesteia

Pentru ca ne-ati ascultat, atunci cand simteam nevoia de a vorbi cu cineva

Pentru toate incurajarile care ne-au facut mai increzatori

Pentru ca ne-ati aratat cat de speciali sunt cei mai mici bebelusi

Pentru ca le-ati facut prima baita fetelor noastre

Pentru ca ati trait impreuna cu noi cele mai intunecate momente, dar si pentru ca ati sarbatorit fiecare progres pe care Aurora si Victoria l-au realizat

Pentru fiecare cantecel, pe care l-ati cantat pentru ca fetele noastre sa adoarma

Pentru fiecare banda schimbata pe fetele lor

Pentru ca ne-ati pomenit in rugaciunile voastre

Pentru fiecare data cand inimile voastre erau sa iasa din piept din cauza fetelor

Pentru acele timpuri dificile, pline de incertitudine

Pentru fiecare zambet ce ne-a luminat ziua

Pentru ca v-ati ascuns fricile de noi, astfel incat, sa nu ne ingrijoram

Pentru fiecare tub ce l-ati inserat fetelor noastre

Pentru ca ne-ati pastrat speranta vie

Pentru precizia de care ati dat dovada, in administrarea medicamentelor

Pentru ca ne-ati invatat ca asistentele nu dau injectii doar, ci fac atat de multe lucruri esentiale, printre care, sa salveze vieti

Pentru ca ati impartasit cu noi traditiile si convingerile voastre

Pentru ca ati sarit in ajutorul fetelor noastre, inainte ca noi sa realizam ca ceva ar fi in neregula

Pentru ca ati fost vocile noastre, atunci cand noi nu puteam vorbi

Pentru ca ati pastrat legatura si v-ati interesat de starea fetelor si dupa ce au parasit spitalul

Multumesc pentru empatia, bunatatea si dedicarea cu care ne-ati coplesit mereu!

In calitate de parinti, trebuia sa facem majoritatea lucrurilor enumerate mai sus, pe cont propriu, in diferite imprejurari. Totusi, am primit sprijinul vostru si certitudinea ca suntem pe drumul cel bun. Am fost norocosi si onorati sa va cunoastem, si sa invatam ceva de la fiecare in parte. Insa cel mai important, este faptul ca Aurora si Victoria au fost binecuvantate de a fi in grija voastra!